Salut.Aceasta este prima mea postare.Probabil ca nu am dat amanunte in legatura cu anumite date despre mine..ok,nimeni nu e curios,i guess.Sunt aici doar pentru a scrie si a spune ceea ce gandesc,fara nicio problema.Deci..sa incepem..
Acesta este un alt blog al unei adolescente ce a fost prinsa in capcana vietii,sau mai precis a ceea ce credem noi ca este viata.Nici nu am dat bine cu capul de greutatile si responsabilitatile adevarate ca deja auzim strigate de ajutor in privinta cu ceea ce credem noi ca este sfarsitul lumii.Prima dragoste pierduta,prima nota mica,prima barfa auzita la adresa noastra,prima cearta,toate sunt niste BANALITATI.Insa,ca niste tineri abea cunoscand viata avem impresia ca aici se incheie totul pentru noi.De parca cineva trage o linie si gata,s-a dus toata viata noastra frumoasa pe care ne-o imaginam.Nu e deloc asa.Atunci incepe abea.Presupun..ca toti am avut unul dintre acele momente cand totul se facea negru in fata ochilor si ne venea sa ne luam lumea in cap si sa fugim.Despre asta e viata.Sau cel putin asa o concep eu..Sa stai si sa iti infrunti temerile si greutatile deoarece nu o sa fie acolo mereu parintii pentru a te ajuta.Noi suntem mereu cei mai neintelesi (in capul nostru).Noi mereu vrem ceva mai mult,insa nu vrem sa ni se ceara prea multe de facut.Cati dintre noi nu ne doream sa ne lase parintii pana mai tarziu sau sa ne lase la nu-stiu ce petrecere "foarte tare" pentru care eram prea mici sa participam,insa, pe alta parte,nu ne doream responsabilitati mai mari sau mai multe treburi de facut.Asa percepeam noi ideea de a creste.De a avea mai multa libertate.Libertatea vine insa cu ea o data si responsabilitatile.Dar eeh,suntem prea tineri si prea aerieni sa ne gandim la ele..Niciodata nu vom fii indeajuns de multumiti de ceea ce avem deoarece suntem egoisti.Niciodata nu o sa avem grija la ceva sau responsabilitati de care chiar sa ne tinem deoarece asa suntem noi si asa au fost toti oamenii : nepasatori.Noi,adolescentii,nu ducem grija zilei de maine sau a oricarui alt lucru pentru ca motto-ul nostru este "Tot ce zboara se mananca !".
Poate ca asa cred eu.Sau poate asa e.Din nenumaratele exemple si din viata mea actuala cam asta concep.Cam asta simt.Si cam asa suntem noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu